THE VILLAGE AND RURAL SPIRITUALITY
between tradition and modernity
May, 6-8, 2019

LITURGICAL ART IN THE RURAL AREAS OF TRANSYLVANIA AS COMPARED TO THE AREAS OF BYZANTINE TRADITION

The proposed topic aims mainly at indentifying the specific morphological elements of liturgical art which define the particular features of church painting in the wooden churches built on the territory of Romania, in relation to the places of worship extant in the former diocese of Caesarea in Cappadocia.

This material heritage of universal relevance opens the possibility of research by sciences such as theology, arts, philosophy, philology, history, making thus possible an interdisciplinary discourse, able to highlight the richness and complexity of the composition, concept and cromatology of the iconographic programs present in the holy edifices of the two regions.

Historical conditions are similar, not in the least favourable to an imperial development such as we find in Constantinople. Despite the unfavourable conditions, the liturgical art in the two historical regions is related by the piety of the faithful in the churches, their devotion being expressed through the depth of the iconographic programs created, and by the solutions found at that time regarding the creation of a simple, even rudimentary liturgical painting, rich by its content, not by its aesthetic dimension: aesthetics has only minimal importance, so that the faithful should find it easier to connect to the transcendent.

The wooden churches in Transylvania appear in the 18th century, while the churches in Cappadocia are built in the 10th–11th centuries: therefore, the time distance is relatively too big to suspect any continuity, also considering the geographical distance as another impediment for us to suspect any possible connection between the two areas. Nevertheless, in the divine realms, whether created or uncreated, the measure is not temporal, and we are here refering to the Holy and divine Liturgy, which, we believe, has been and shall ever be the way in which people in different countries can communicate through liturgical communion: true bridges are built, connecting different worlds, and giving them a universal dimension in Christ our Saviour.

 

ARTA LITURGICĂ DIN SPAȚIUL RURAL TRANSILVĂNEAN ÎN RELAȚIE CU SPAȚIILE DE TRADIȚIE BIZANTINĂ

 

Tema  propusă are ca scop principal indentificarea elementelor morfologice specifice artei liturgice în general, care definesc particularitățile picturii bisericești specifice edificiilor de cult din lemn  regăsite pe teritoriul României, în raport cu edificiile de cult care se află în Cezareea Capadociei.

Acest patrimoniu imaterial universal deschide posibilitatea cercetării prin științe precum teologia, artele, filosofia, filologia și istoria, fiind posibil astfel un discurs interdisciplinar, care să pună în valoare bogăția și complexitatea de compoziție, de concept și de cromatologie a programelor iconografice prezente în edificiile din cele două regiuni.

Condițiile istorice sunt asemănatoare, deloc favorabile unei dezvoltări imperiale, așa cum regăsim în Constantinopol. În ciuda condițiilor nefavorabile, arta liturgică în cele două spații istorice este conectată prin evlavia credincioșilor din biserici, evlavie exprimată prin profunzimea programelor iconografice realizate și prin soluțiile găsite la acea vreme în ceea ce privește realizarea unei picturi liturgice rudimentare, simple, bogată prin conținut, și nu prin estetism: esteticul este minimalizat ca importanță, astfel încât omul creat să se conecteze mai ușor la transcendent.

Bisericile de lemn din Transilvania iau ființă în secolul al XVIII-lea, pe când bisericile din Capadocia, în secolele X-XI, așadar, distanța de timp este relativ mare pentru a suspecta o anumită continuitate. Distanța fizică reprezintă apoi și ea un alt impediment, așa încât nu poate fi identificată vreo legătură între cele două spații. Cu toate acestea, în sferele dumnezeiești, fie ele create sau necreate, măsura nu este una temporală, și aici facem referire la sfânta și dumnezeiasca Liturghie, care credem că a fost, este și va fi modalitatea prin care oameni din zone diferite pot comunica prin comuniune liturgică: se creează adevărate punți care leagă lumi diferite și le dau o dimensiune universală în Hristos Mântuitorul nostru.