PASTORATION AND MISSION IN DIASPORA
Alba Iulia
May, 17-18, 2021

The Arts and their formative Function. Patterns and pseudo-Patterns in the Young People’s lives

Arts affirms in multiple ways the primacy of beauty, a reason to proclaim that “beauty would save the world”. The artistic phenomenon finds itself positioned between the transfiguration and disfiguration of the world, depending on the horizon of meanings in which the artist decides to places himself in the large pallet of nuances: from the light of Tabor, to the darkness of evil. The art’s tribulations between the perpetual experimentalism and the founding experience, with  vanguards becoming common experience and nostalgies of archaic symbologies assuming initiatic stature, are forcing us to reconsider the formative and memorial role of the arts, not only in its liturgical forms, but also in its profane images. Do the present patterns of beauty have something to do with the aesthetics of Christian truth? Do they pass the test of mirroring in the beauty of the Eternity?

[Arta şi funcţia ei formatoare: Modele şi pseudo-modele în viaţa tinerilor];

Arta afirmă în felurite moduri plastice un primat al frumuseții despre care s-a spus că va salva lumea. Fenomenul artistic se plasează de fiecare dată între transfigurarea și desfigurarea lumii, în funcție de orizontul de sens în care se plasează artistul, pe o paletă amplă de nuanțe, de la lumina taborică la întunericul demonizării. Tribulațiile artei între experimentalismul perpetuu și experiența fondatoare, cu avangarde devenite banalitate cotidiană și nostalgii ale simbologiilor arhaice luând alura inițiatică, ne obligă la o reconsiderare a rolului său formativ și memorial, nu doar în ipostaza sa religioasă, liturgică, ci și în diversele ei chipuri lumești. Modelele de frumusețe mai au astăzi ceva de-a face cu vreo estetică a adevărului creștin, cu o probă a oglindirii în frumusețea infinitului?