PASTORATION AND MISSION IN DIASPORA
Alba Iulia
May, 17-18, 2021

Panels

THE ROMANIAN DIASPORA AND THE CHALLENGES OF DIVERSITY

In the common language, the term ”diaspora” indicates the voluntary or imposed scattering or spreading of a country’s citizens outside of its borders. In the Biblical langage, the term refers to the scattering of the people of Israel from one end of the ancient world to the other. Technically speaking, the term ”diaspora” does not mean ”exile” or ”banishment”, because those who leave their country, regardless of their resons, wish for a better life elsewhere.

However, there is also a self-imposed exile, such as the Babylonian exile was, but when King Cyrus of Persia allowed the Jewish slaves to return home, many of them preferred to remain strangers in Babylon, and their exile turned into a voluntary residence outside of the Holy Land.

After the Romans destroyed Jerusalem and the Temple in 70 A.D., and when the last signs of independence vanished (in 132-135 A.D.), the Jews found themselves in exile and strangers in their own land once again.

Our interest will focus, however, on the voluntary scattering of the citizens of a country on the entire planet, which is facilitated today by the possibility of worldwide travel, but above all on the challenges that this reality raises in front of the Church.

Cosmopolitism, globalization, and religious syncretism are just a few of these realities of the modern world that the Church cannot ignore, and the issues that they raise are to be analyzed, not only during the meetings of governments and Parliaments around the world, but also during scientific and academic debates, and in the teaching service of the Church.

DIASPORA ROMÂNEASCĂ ȘI PROVOCĂRILE DIVERSITĂȚII

În limbajul obișnuit, termenul „diaspora” indică împrăștierea sau răspândirea voluntară sau impusă a cetățenilor unei țări în afara granițelor ei. În cel biblic, termenul se referă la împrăștierea poporului Israel de la un capăt la altul al lumii vechi. Tehnic vorbind, termenul „diaspora” nu înseamnă „exil” sau „surghiun”, pentru că cei care pleacă din țara lor, indiferent de motive, își doresc o viață mai bună în altă parte.

Există, însă, și exilul impus, așa cum a fost exilul babilonic, însă atunci când regele Cirus al Persiei le-a permis robilor evrei să se întoarcă acasă, foarte mulți dintre ei au preferat să rămână străini în Babilon, iar exilul lor s-a transformat în rezidență voluntară în afara Țării Sfinte.

După ce Romanii au distrus Ierusalimul și templul la anul 70 d. Hr., și când ultimele semne ale independenței s-au risipit (în anii 132-135 d. Hr.), iudeii s-au pomenit încă o dată în exil și străini în țara lor.

Interesul nostru se va concentra, însă, pe împrăștierea voluntară a cetățenilor unei țări pe întregul mapamond, facilitată astăzi de posibilitatea de a călători în lume, dar mai ales pe provocările pe care această realitate i le adresează Bisericii. Cosmopolitismul, globalizarea și sincretismul religios sunt doar câteva dintre aceste realități ale lumii moderne pe care Biserica nu le poate ignora, iar problemele pe care aceasta le ridică trebuie analizate, nu numai în ședințele guvernelor și ale parlamentelor lumii, ci și în dezbaterile științifice sau academice și în slujirea învățătorească a Bisericii.

HOME IN THE DIASPORA: THE ROMANIAN ORTHODOXY ABROAD AS AN IDENTITY LANDMARK AND MISSIONARY VOCATION

This panel aims at recovering micro-monographically, but not only, pastoral-misionare models of the Orthodox communities in the diaspora, which prove to be an intelligent and fruitful formula whereby the Church has adapted her mission to new “times”, but also to new territories.

Giving witness for the beauty of Orthodoxy, the parish in the diaspora is manifesting its profound missionary vocation within a pluriconfessional and multicultural space, where the encounter between cultures and faiths is meant to generate dialogue and collaboration.

However, to the same extent or maybe even more, the parish in the diaspora also testifies for the value of the Romanian spirituality, by cultivating not only the Christian virtues, but also the Romanian language and traditions, thus becoming the best defined space of identy outside of country borders.

By emphasizing the idea of spiritual unity and national unity alike, the Church manages to gather the Romanians in the diaspora around the altars, offering them not only spiritual guidance, but also landmarks of linguistic, ethnical and cultural identity, thus becoming a true buttress of national conscience and identity.

This panel is meant as a platform for the ISSTA 2021 scientific materials which should reiterate recent paths, and even courses of a still unfolding history, of conservation of a spiritual and national ethos, despite of all negative prognoses offered by the secularist “trend” nowadays. And if we think that, on the one hand, this effort of preserving Orthodoxy and Romanian-ness abroad tends to turn even into an of promoting them, and that, on the other hand, all these are occurring far from home, from the spiritual and cultural matrix capable of providing the necessary resorts for “triumph of thought”, we cannot but admire the diligence of those who endeavor and rest assured that the divine Providence is working wonderfully in the Church through its servants and faithful!

ACASĂ ÎN DIASPORA: ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ DE DINCOLO CA REPER IDENTITAR ȘI VOCAȚIE MISIONARĂ

Panelul își propune să recupereze micro-monografic, dar nu numai, modele pastoral-misionare ale comunităților ortodoxe din diaspora, care se dovedesc a fi o formulă inteligentă și fecundă de adaptare a misiunii Bisericii în „vremuri”, dar și în spații noi.

Dând mărturie despre frumusețea Ortodoxiei, parohia din diaspora își manifestă profunda vocație misionară într-un spațiu pluriconfesional și multicultural, în care întâlnirea dintre culturi şi credinţe are menirea de a fi generatoare de dialog și colaborare.

În aceeași măsură însă, sau poate chiar mai mult, parohia diasporei dă mărturie și despre valoarea spiritualității românești, cultivând nu doar virtuțile creștine, ci și limba și tradițiile românești și devenind, astfel, cel mai bine definit spațiu identitar din afara granițelor țării.

Accentuând deopotrivă ideea unității spirituale și a celei naționale, Biserica reușește să-i adune pe românii din diaspora în jurul altarelor, oferindu-le nu doar repere spirituale, ci și identitare, de limbă și etnie, devenind astfel un veritabil contrafort de conștiință și identitate națională.

Panelul de față se dorește a fi o platformă pentru materialele științifice ISSTA 2021 care să reitereze parcursuri recente, chiar de istorie în derulare, de conservare a unui ethos spiritual și național, în ciuda tuturor pronosticurilor negative oferite de „trendul” secularist al zilei. Iar dacă ne gândim că, pe de o parte, acest efort de conservare a Ortodoxiei și Românității peste granițe tinde să se transforme chiar în avânt de promovare, iar, pe de altă parte, că toate acestea se petrec departe de țară, de matricea spirituală și culturală capabilă să ofere resorturile necesare „biruinței gândului”, nu putem decât să admirăm sârguința nevoitorilor și să ne încredințăm că Pronia dumnezeiască lucrează minunat în Biserică prin slujitorii și credincioșii Săi!

PASTORATION ABROAD: MISSIONARY VOCATION AND IDENTITY

The various types of migration, and the increasing communities in the diaspora, are leading towards a new perception of the pastoral-missionary reality. This panel aimes at showing that the world is today in a permanent and rapid change, and is also challenging Orthodox theology to a serious debate on the challenges within the diasporal communities, but also on the Christian identity and its relevance to the postmodern world. In the thinking process of a global community, topics related to the communities in the Orthodox diaspora, including the religious identity, are never exhausted. There has been little research so far on this phenomenon and on the experiences in the Orthodox diaspora. The proceedings of this panel are proposing a debate on the situation of the jurisdictions of national sees in the context of multi-ethnical Orthodox communities in the diaspora, whose organization and functioning are characterized, on the one hand, by the affirmation of an autochtonous / local Orthodoxy, and on the other hand, by a tendency to preserve an ethnical perception of Orthodoxy, with nationalist tendencies.

PASTORAȚIA PESTE  HOTARE: IDENTITATE ȘI  VOCAȚIE  MISIONARĂ

Diferitele tipuri de migrație și creșterea comunităților diasporale conduc spre o nouă percepție a realității pastoral-misionare. Panelul de față intenționează să arate că lumea actuală se află într-o permanentă și rapidă schimbare și, de asemenea, provoacă teologia ortodoxă la o dezbatere serioasă asupra provocărilor din cadrul comunităților diasporale, dar și asupra identității creștine și a relevanței ei pentru lumea postmodernă. În procesul de gândire a unei comunități globale, temele legate de comunitățile din diaspora ortodoxă, inclusiv a identității religioase, nu se epuizează niciodată. Până în prezent a fost puțin cercetat fenomenul și experiențele din diaspora ortodoxă. Lucrările acestui panel propun spre dezbatere situația jurisdicțiilor eparhiale naționale în contextul comunităților ortodoxe multi-etnice din Diaspora, a căror organizare și funcționare sunt caracterizate, pe de-o parte, prin afirmarea unei ortodoxii autohtone/locale, iar, pe de altă parte, prin tendința de conservare a unei percepții etnice a ortodoxiei, cu tendințe naționaliste.

BEAUTY IS DIFFICULT

Certainly, the Philocalic ideal is the beautiful and good man. Beauty can save the world because Christ the Good and the Beautiful is the Person. If man has Christ in himself, to an equal extent he also has the good and the beautiful, therefore with Christ he can “impregnate” everything that he creates: music, painting, poetry, etc.

The perception of beauty in music, painting  etc. is the essence of art, and it enriches everyday life. Some things are created to draw attention esthetically and intellectually; these things end up being displayed in various museums. Other things appeal to the sense of the beautiful within us, and they fulfil another function, or „are lost in the surrounding environment to become part of a pleasant frame – music”. All that is created in order to give us joy and an impression full of serenity becomes art, even some forms of entertainment.

We listen to music and let ourselves be conquered by the images that it generates for us. Some people say they have nothing in common with art, yet they listen to the radio, watch TV, buy new things. Our life is impregnated by art, art expressed by our words, our thoughts, our hands. Human life is a diaspora, we are carried on the wings of the arts to the most sublime corners of this world and to the highest spheres of the High.

Diaspora. This is a term which conveys foreign meanings, but we are not foreigners, especially today. We are embracing everything, if possible. We do not tear off the roots from where we left, but neither do we plant them where we go; we would embrace all. Christ was the only FOREIGNER (among his own) Luke 24:18; we remember the road walked by the Saviour along Luke and Cleopas. The WORD was seen as a stranger, but the word of the Word lies beyond the limits of any art.

The Apostle Paul says in the Epistle to the Hebrews in Chapter 13 verse 14 that: “here have we no continuing city, but we seek one to come”. We are always searching a continuing city, we move from one  place to another, but the true city is the Heavenly KINGDOM, where everything is sublime art: music, image, word, etc.

„GREU ESTE FRUMOSUL”

 Desigur, idealul filocalic este omul frumos și bun. Frumusețea poate salva lumea căci Hristos, Binele și Frumosul este Persoana. Dacă omul are în el pe Hristos, el are în egală măsură și binele și frumosul, deci cu Hristos poate „fecunda” tot ceea ce creează: muzica, pictura, poezia etc.

Percepția frumosului din muzică, pictură  etc. este esența artei și ea dă bogăție vieții de fiecare zi. Unele lucruri sunt create pentru a atrage atenția din punct de vedere estetic și intelectual; acestea sfârșesc prin expuneri în diferite muzee. Altele apelează la simțul frumosului din noi, și îndeplinesc o altă funcție, sau „se pierd în mediul ambient pentru a deveni o parte a unui cadru plăcut-muzica”. Orice este creat pentru a ne da bucurie și o impresie plină de seninătate devine artă, chiar și unele forme de divertisment.

Ascultăm muzică și ne lăsăm cuceriți de imaginile ce ni le crează. Sunt unii oameni care spun că nu au nimic în comun cu arta, cu toate acestea ascultă emisiuni radio, privesc la televizor, își cumpără lucruri noi. Viața noastră e impregnată de artă, artă exprimată prin cuvântul nostru, gândul și mâna noastră. Viața omului este o diasporă, suntem purtați pe aripile artelor în cele mai sublime cotloane din această lume și în cele mai de sus sfere ale Înaltului.

Diaspora. Este un termen ce trimite la înțelesul de străin, însă noi nu suntem străini, mai ales astăzi. Noi cuprindem totul, dacă se poate. Nu ne rupem rădăcinile de unde am plecat dar nici nu le sădim unde mergem; am cuprinde tot. Hristos a fost singurul STRĂIN (între ai Săi) Lc.24,18; ne amintim de drumul parcurs de Mântuitorul alături de Luca și Cleopa. CUVÂNTUL a fost văzut ca străin, dar cuvântul Cuvântului este dincolo de limitele oricărei arte.

Apostolul Pavel spune în epistola către evrei în capitolul 13 versetul 14 că: nu „avem aici cetate statatoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie”. Noi căutăm mereu o cetate stătătoare, ne mutăm dintr-un loc în altul, dar adevărata cetate este ÎMPĂRĂȚIA cerească, unde totul este artă sublimă: muzică, imagine, cuvânt etc.