PASTORATION AND MISSION IN DIASPORA
Alba Iulia
May, 17-18, 2021

BEAUTY IS DIFFICULT

Certainly, the Philocalic ideal is the beautiful and good man. Beauty can save the world because Christ the Good and the Beautiful is the Person. If man has Christ in himself, to an equal extent he also has the good and the beautiful, therefore with Christ he can “impregnate” everything that he creates: music, painting, poetry, etc.

The perception of beauty in music, painting  etc. is the essence of art, and it enriches everyday life. Some things are created to draw attention esthetically and intellectually; these things end up being displayed in various museums. Other things appeal to the sense of the beautiful within us, and they fulfil another function, or „are lost in the surrounding environment to become part of a pleasant frame – music”. All that is created in order to give us joy and an impression full of serenity becomes art, even some forms of entertainment.

We listen to music and let ourselves be conquered by the images that it generates for us. Some people say they have nothing in common with art, yet they listen to the radio, watch TV, buy new things. Our life is impregnated by art, art expressed by our words, our thoughts, our hands. Human life is a diaspora, we are carried on the wings of the arts to the most sublime corners of this world and to the highest spheres of the High.

Diaspora. This is a term which conveys foreign meanings, but we are not foreigners, especially today. We are embracing everything, if possible. We do not tear off the roots from where we left, but neither do we plant them where we go; we would embrace all. Christ was the only FOREIGNER (among his own) Luke 24:18; we remember the road walked by the Saviour along Luke and Cleopas. The WORD was seen as a stranger, but the word of the Word lies beyond the limits of any art.

The Apostle Paul says in the Epistle to the Hebrews in Chapter 13 verse 14 that: “here have we no continuing city, but we seek one to come”. We are always searching a continuing city, we move from one  place to another, but the true city is the Heavenly KINGDOM, where everything is sublime art: music, image, word, etc.

„GREU ESTE FRUMOSUL”

 Desigur, idealul filocalic este omul frumos și bun. Frumusețea poate salva lumea căci Hristos, Binele și Frumosul este Persoana. Dacă omul are în el pe Hristos, el are în egală măsură și binele și frumosul, deci cu Hristos poate „fecunda” tot ceea ce creează: muzica, pictura, poezia etc.

Percepția frumosului din muzică, pictură  etc. este esența artei și ea dă bogăție vieții de fiecare zi. Unele lucruri sunt create pentru a atrage atenția din punct de vedere estetic și intelectual; acestea sfârșesc prin expuneri în diferite muzee. Altele apelează la simțul frumosului din noi, și îndeplinesc o altă funcție, sau „se pierd în mediul ambient pentru a deveni o parte a unui cadru plăcut-muzica”. Orice este creat pentru a ne da bucurie și o impresie plină de seninătate devine artă, chiar și unele forme de divertisment.

Ascultăm muzică și ne lăsăm cuceriți de imaginile ce ni le crează. Sunt unii oameni care spun că nu au nimic în comun cu arta, cu toate acestea ascultă emisiuni radio, privesc la televizor, își cumpără lucruri noi. Viața noastră e impregnată de artă, artă exprimată prin cuvântul nostru, gândul și mâna noastră. Viața omului este o diasporă, suntem purtați pe aripile artelor în cele mai sublime cotloane din această lume și în cele mai de sus sfere ale Înaltului.

Diaspora. Este un termen ce trimite la înțelesul de străin, însă noi nu suntem străini, mai ales astăzi. Noi cuprindem totul, dacă se poate. Nu ne rupem rădăcinile de unde am plecat dar nici nu le sădim unde mergem; am cuprinde tot. Hristos a fost singurul STRĂIN (între ai Săi) Lc.24,18; ne amintim de drumul parcurs de Mântuitorul alături de Luca și Cleopa. CUVÂNTUL a fost văzut ca străin, dar cuvântul Cuvântului este dincolo de limitele oricărei arte.

Apostolul Pavel spune în epistola către evrei în capitolul 13 versetul 14 că: nu „avem aici cetate statatoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie”. Noi căutăm mereu o cetate stătătoare, ne mutăm dintr-un loc în altul, dar adevărata cetate este ÎMPĂRĂȚIA cerească, unde totul este artă sublimă: muzică, imagine, cuvânt etc.