Between the pressure of “rating” and the spiritual benefit
We are offering this panel as a supporting framework for the presentation and analysis of the postmodern construction of the I(i)mage, as a phenomen of visuality, from the perspective of generative cultures (creatively processing the realities of life), but also from the perspective of the impact of blocking cultures (blocking development), providing a possibility of analysis concerning the industrialization of culture, kitsch as a cultural ”emblem”, the massification and standardization of reality. Equally, we are proposing an analysis of the collective imaginary, the role and function of the image / the icon in the construction of religious antropology, approaches concerning the theory of the image, image and identity, theories of visual communication, visual culture, history and theory of art, architecture, philosophy, cinema, etc. The image is not limited only to visual productions which may include the work of art, video productions, theatre image, architectural image, publicity images, but also includes the abstract dimension of the image in the cultural imaginary, mentality of social groups, imagologically relevant identity discourse.
Essentially, culture is a process of creating a life environment capable of fulfilling various requirements for the existance of a community. Considering its constitutive elements, culture refers to: the vision of the world (mentalities, opinions, etc.), models for the practical use of values, aculturation, inculturation, thus the forms of culture being defined.
Postmodernity proposes its own variant for understanding and projecting reality into the iconic, for building a postmodern icon of reality. Postmodern projection of reality is determined, to a large extent, by cultural industries. At this point, spiritual accuracy intervenes: the power of discernment or insight, for making a rigurous selection based on what is spiritually useful or, on the contrary, what is misleading. We are proposing a recovery of the ascetic and sacral understanding of the Icon, which comes, today, under many pressures determined particularly by the publicity-image: recovering the Icon as a space for the encounter between man and God.
AVATARURILE C(c)HIPULUI ŞI INDUSTRIILE CULTURALE ALE POSTMODERNITĂŢII: între presiunea ratingului şi folosul duhovnicesc
Oferim acest panel ca şi cadru suport pentru prezentarea şi analiza construcţiei postmoderne a C(c)hipului, ca fenomen al vizualităţii, din perspectiva culturilor generative (prelucrează creator realităţile vieţii) dar şi din perspectiva impactului culturilor blocante (blochează dezvoltarea), oferind posibilitatea analizei privind industrializarea culturii, kitsch-ul ca „emblemă” culturală, masificarea şi standardizarea realităţii. În egală măsură, propunem o analiză a imaginarului colectiv, rolul şi funcţia imaginii/icoanei în construcţia antropologiei religioase, abordări în ceea ce priveşte teoria imaginii, imagine şi identitate, teorii ale comunicării vizuale, cultură vizuală, istoria şi teoria artei, arhitectură, filosofie, cinematografie etc. Imaginea nu se limitează doar la producţiile vizuale care pot include opera de artă, producţiile video, imaginea teatrală, imaginea arhitecturală, imaginile publicitare, ci include şi dimensiunea abstractă a imaginii din imaginarul cultural, mentalităţile de grup social, discursul identitar cu relevanţă imagologică.
În esenţă, cultura reprezintă un proces de creaţie a unui mediu de viaţă capabil a împlini diferitele cerinţe de existenţă ale unei comunităţi. Sub aspectul elementelor sale componente, cultura se referă la: viziunea despre lume (mentalităţi, opinii etc.), modelele de folosire practică a valorilor, aculturaţia, enculturaţia, definindu-se astfel formele culturii.
Postmodernitatea propune o variantă proprie de înţelegere şi proiectare în iconic a realităţii, construirea unei icoane postmoderne a realităţii. Proiecţia postmodernă a realităţii este în mare parte determinată de industriile culturale. În acest punct, apare rigoarea duhovnicească, puterea discernământului în a face o selecţie riguroasă pe marginea a ceea ce este spre folos duhovnicesc sau, din contră, spre rătăcire. Propunem recuperarea viziunii ascetice şi sacrale a Icoanei care se află în contemporaneitate în contextul multor presiuni determinate mai mult de imaginea-publicitate, propunem recuperarea Icoanei ca spaţiu de întâlnire dintre om şi Dumnezeu.
