TRADITION AND CREATIVITY IN CHURCH HYMNOGRAPHY
PASTORAL CARE AND ASSISTAENCE OF ELDERLY PEOPLE
Alba Iulia
May, 08-09, 2023

CHURCH HYMNOGRAPHY: EXPRESSION OF DYNAMISM AND SYNCHRONY OF TRADITION;

In the beginnings, the poets of the Church composed their own hymns to be sung in churches; known as hymnographers, they often were not only the authors of the text, but also the composers of the music, which led them to be called melodists. Active mainly in the third patristic period (but not only), the hymnographers/melodists made hymnography one of the glorious pages of the liturgical, literary and musical life of the Church.

Addressing complex themes of dogmatics and morals, of communion-sacramental or ascetic-individual ecclesial life, or of transfiguring ecclesial art and Christian conduct related to those outside the Church, the poetic compositions of church hymnographers/melodists illustrate both the ability to preserve the Holy Tradition, as well as its synchronous and dynamic aspects, entwined on the scriptural foundation of patristic exegesis, mirroring to this day the role of the Church as the sole custodian and interpreter of the treasury of divine Revelation.

Imnografia Bisericii, expresie a dinamismului și sincronicității Tradiției

Cunoscuți drept imnografi, poeții Bisericii au compus imnele lor pentru a fi cântate în biserici la început, fiind adesea nu doar autorii textului, ci și compozitorii muzicii, fapt care a determinat ca ei să fie numiți și melozi. Activând mai cu seamă în perioada a III-a patristică (dar nu numai), imnografii/melozii au făcut ca imnografia să devină una dintre paginile de glorie ale vieții liturgice, literare și muzicale ale Bisericii.

Abordând teme complexe de dogmatică și morală, de viață eclesială comunional-sacramentală sau ascetic-individuală, ori de artă eclesială transfiguratoare și de conduită creștină raportată la cei din afara Bisericii,  compozițiile poetice ale imnografilor/melozilor bisericești  ilustrează atât capacitatea de prezervare a Sfintei Tradiții, cât și aspectele ei sincron și dinamic, îngemănate pe fundamentul scripturistic al exegezei patristice, oglindind până în prezent rolul  Bisericii de unic custode și interpret al tezaurului Revelației  dumnezeiești.